Blestemul Lacului Cinciş: cât adevăr se ascunde în legendele lacului care a înghiţit cinci sate şi cimitirele lor

(Last Updated On: May 30, 2017)

Poveștile vorbite astăzi despre spiritele care bântuie prin lacul Cinciș pot fi reale. Rezdenții care au locuit pe timpurile când se construiau zonele industriale din regiunea județului Hunedoara își aduc aminte cu amar despre acea perioadă.

Localnicii erau nevoiți să-și dezgroape persoanele dragi din cimitire și să le mute în altă parte pentru a mai putea merge la mormintele care ulterior au fost scufundate.

În urmă cu jumătate de secol, cinci sate şi cătune aflate la zece kilometri de Hunedoara, în care locuiau peste 500 de oameni, au fost strămutate pe un deal, unde a fost construit actualul sat Cinciş, scrie adevarul.ro.

Valea în care se aflau vechile aşezări Cinciş-Cerna, Valea Ploştii, Baia lui Crai, Moara Ungurului şi Ciuleni a fost inundată pentru a fi creat Lacul Cinciş, cu o capacitate de aproape 30 de milioane de metri cubi de apă, ce urma să devină principala sursă de apă a Hunedoarei şi a combinatului siderurgic din municipiu.

Astfel a început povestea Lacului Cinciş, iar în jurul apei care a înghiţit vetrele aşezărilor străvechi, şi a dus la devastarea bisericilor şi a cimitirelor lor, au fost născocite poveşti înfiorătoare.

Poveştile lacului

Unele dintre aceste relatări au fost născocite şi răstălmăcite, începând din anii 2000, chiar de jurnaliştii dornici să încorseteze povestea lacului cu detalii de senzaţie.

“S-au spus multe lucruri despre Lacul Cinciş: că ar fi bântuit de morţii din cimitirele înghiţite de apă, că aici s-au înecat oameni în fiecare an, iar cadavrele nu au mai ieşit la suprafaţă, că animalele nu se apropiau să bea apă din lac, că sunt şerpi sau balauri pe fundul lui. E adevărat, au murit oameni înecaţi în el. Unui copil (Paul Bârnă) înecat în urmă cu câţiva ani aici nu i-a mai fost găsit trupul, dar nu se ştie ce s-a întâmplat cu el şi nu pot să cred că lacul ar fi blestemat”, spune Andrei Antonie, un localnic din satul Cinciş.

Bătrânul povesteşte despre faptul că, în anii 1960, oamenii au fost nevoiţi să îşi dezgroape morţii din vechile cimitire din valea ce urma să fie inundată pentru a le muta într-un alt cimitir. De asemenea, mai spune Andrei Antonie, localnicilor le-a fost greu să renunţe la vechile aşezări, ca apoi să o ia de la început construindu-şi alte case, drumuri şi o biserică, pe deal.

Superstiţii rurale „Au fost multe născociri despre lac, dar singurle blesteme au fost cele aruncate de oamenii necăjiţi asupra comuniştilor, care i-au forţat să-şi părăsească vetrele”, este de părere Maria, o bătrână din Cinciş care a trăit şi ea în vechea vatră a Cincişului. Lacul nu e privit ca o apă asupra căreia a fost lăsat un blestem, menit să ducă la tragedii ori să provoace coşmaruri, chiar dacă descântecele erau nelipsite din folclorul local.

„Cincişul era predominat de un noian de credinţe şi superstiţii, care stăpâneau întreaga viaţă spirituală a cincişenilor. Oamenii erau urmăriţi de ideea că anumite forţe supranaturale le conduc viaţa”, se arăta în monografia satului.

Localnicii s-au împăcat în cele din urmă cu regretele aşezărilor înghiţite de ape. Mulţi dintre ei se mândresc că în apropierea satului lor se află barajul, deşi în ultimii ani malurile lui au devenit mai puţin accesibile, fiind înconjurat de tot mai multe vile, pensiuni şi terenuri private.