Un tezaur fascinant, descoperit de doi tineri într-o pădure din Dâmboviţa. ”Când a ajuns şi a văzut ce era în groapă, nu-şi mai găsea cuvintele” – FOTO

(Last Updated On: February 21, 2016)

Trei ulcele cu monede medievale de argint au fost descoperite de doi tineri români. In data de 16 Februarie 2016, pasionatii de detectie Daniel Matei si Florin Kiritescu au descoperit un tezaur medieval format din 3 ulcele ingropate impreuna intr-o padure din judetul Dambovita.

[ads1]

După numărătoare s-a constatat că sunt 6665 monede intregi plus fragmente care ar mai proveni de la alte cca. 20 monede, informează pagina de Facebook Detech Romania – Detectoare de metale si bobine ultra-performante, care relatează și povestea celor doi.

Daniel Matei: “Dupa programul de serviciu, a naibii de enervanta zi, in timp ce serveam masa cu cativa colegi de breasla, ma suna Kiri. Zice el <<Hai, baaa, la coclauri ca sunt 24 de grade afara!!! >>. Da, in mijlocul lui Februarie. Nici nu am mai stat sa termin din farfurie, am fugit iute acasa, am mai zabovit cu niste mailuri urgente si mi-am adunat echipamentul. Nu am avut nici o idee anume. Am zis noi: hai, o luam incolo si ne oprim undeva, la pleasna, si detectam. Am verificat in RAN unde sunt situri pe directia aia, sa fim siguri ca nu calcam vreunul, si dusi am fost. Am zarit o padure pe dreapta drumului, am parcat masina langa ea si am inceput detectia. Sarmele neferoase de zi cu zi, tuburi si cateva monede comuniste.

12742676_1112507188780378_7704533090419668966_n

La un moment dat aveam fiecare cate 3 monede comuniste si nimic bun iar apusul era aproape. Am decis sa mergem spre masina detectand ca poate mai gaseste unul o moneda si in felul asta sa decidem castigatorul zilei (noi facem mai mereu concursuri din astea). Veneam pe alta directie decat cea pe care plecasem. Kiri ramasese ceva mai in urma, el detecteaza mai meticulos. Pe ultima portiune, Strikerul a dat un semnal de-a dreptul incitant. Ma apuc si sap, si sap si… la un moment dat, simt un harait in varful cazmalei. Hopaaaa, stai ca e ceva! O sa ma abtin sa fac relatari despre adancime pentru ca, din pozitia mea de purtator de cuvant al Detech in Romania, n-as vrea sa mi se impute ca fac reclama performantelor Strikerului care, oricum, sunt deja arhicunoscute. Largesc groapa infrigurat, cu grija, si vad un fund de oala destul de mare. Moaaaa!!! Il dau la o parte, era pus deasupra ulcelei mici pe post de capac, iau pamantul de sub el cu palma, de teama sa nu stric ceva cu sapatoarea. Oala era sparta dar destul de adunata, atata cat mai ramasese din ea. Incepe sa apara puzderia de monede. Dintr-o data adrenalina fugea nebuneste prin mine. Sentimentul acela extraordinar nu poate fi descris in cuvinte.

Strig dupa Kiri cu vocea ragusita. El vine grabit, crezand ca am patit ceva. Ii spun ca vreau sa o scoatem impreuna, sa impartim momentul. Credea ca fac misto de el. Cand a ajuns si a vazut ce era in groapa, nu-si mai gasea cuvintele. Nici eu nu mai eram stapan pe ale mele. Incepem sa recuperam tezaurul, bagam metodic in rucsac bucatica cu bucatica, cu tot cu fragmentele de ceramica si ceva pamant in care erau concentrate multe monede, ne si gandeam ce frumos vor arata intr-o vitrina de muzeu. Pinpointerul, intre timp, ramasese fara baterie si nici de schimb nu aveam la noi. Cand am zis noi ca suntem gata, am mai verificat o data pamantul de langa groapa cu detectorul, sa nu fi ramas vreo moneda. Din nou semnal clar de lucruri faine! Baai, da-o naiba! Largim un pic groapa si, hop, inca o ulcica, tot fragmentata. Aceeasi puzderie de monede. Incepem sa punem, cu tot cu pamant si ceramica, si in al doilea rucsac (cred ca am carat acasa cateva kg bune de pamant; deh, fara pinpointer treaba e mai santierista). Gata, sa mergem! Ultima verificare si biiiip, acelasi semnal. Bai, da-te-n aia ma-tii! Asta e din filme SF??????!!!!!! Racai cu mana peretii din fundul gropii si simt ceva taios in degete. Fragment de ceramica. Siii… a treia ulcicaaa!!! Si vreo 2-3 pietre plate care, cert, avusesera rol de capac. Am inceput cu un pic inainte de apus si am terminat aproape pe intuneric. Deci 3 ulcele in aceeasi groapa! Senzatieee!!!”

12715919_1112507032113727_8694148880852949143_o

Florin Kiritescu: “Le-am dus la Matteo acasa, le-am intins pe masa din bucatarie si, ajutati de Baby a lui, am inceput sa separam monedele de pamant si ceramica. Din toata gramada aia de pamant amestecat cu monede, dupa ce le-am si clatit, scurt, pe loturi mici, in sita, doar cu apa, a mai ramas ce se vede curat in poze (plus cele lipite de fundul ulcelelor si cele din saculeti, mai sunt unele si in pachetul cu ceramica). Daaa, s-au pastrat si doi saculeti (unul crapat si unul intact, chiar legat la gura, asa l-am predat) si alte fargmente de panza.

O parte dintre monede era, deci, in niste saculeti mici. De predat, am predat la pachet, era complicat sa numaram atatea monede, mai ales ca unele erau lipite intre ele sau de fundul ulcelelor. Cred ca o sa fie un deliciu pentru restauratorii de la muzeu, sunt un pic gelos pe ei. Ne-au invitat si pe noi cand se va face desigiliarea pachetelor in vederea numararii. Apreciem ca este vorba de minim 2000 de monede otomane mici, din argint, divizionare si subdivizionare, din mai multe secole. Pe langa acestea, dupa cum au iesit, in fiecare ulcea se afla si cate o moneda mai mare, de alt fel, ca un fel de capetenie a celorlalte, astfel: o moneda otomana foarte mare, tot din argint, plus, interesant, doua monede austriece din argint, de 2 si 20 de Shfantz/Kreuzer, din a doua jumatate a secolului XVIII. Deci credem ca tezaurul a fost constituit undeva la sfarsitul secolului XVIII sau inceputul secolului XIX dar asta ne vor spune arheologii.”

12717533_1112506868780410_7414320015035092653_n

Daniel Matei: “A doua zi, 17 februarie 2016, la prima ora, am sunat la primaria comunei si la Directia Judeteana de Cultura si am anuntat descoperirea. Am stabilit intalnire pentru predare in dupa-amiaza zilei. Inainte de a merge la primarie am fost sunat si de serviciul de patrimoniu al politiei judetene. Hopaaaa, nici n-am apucat sa predam, nici sa aratam autoritatilor locul descoperirii si cineva ne-a si dat pe mana politiei, de indata ce am anuntat. Tare interesant! In fine, mergem la primarie si, surpriza, nu eram pe teritoriul lor. Fugi in comuna cealalta. L-am gasit, in fata caminului cultural, pe primarul comunei corecte si am stabilit intalnire a doua zi. Se pregatea de o activitate de partid, era si in afara programului.

[ads2]

Primarul celei de-a doua comune, suparat pe noi nevoie mare ca <<Dom’le, ati incurcat situatia pentru 30 de hectare: acolo, langa, se putea face un cartier, era langa un drum important, acum o sa faca aia protectie arheologica si sit, fi-v-ar alea ale naibii!!!>>; s-a vaitat si la cativa cetateni care erau prin jur. Ne vedem azi, 18 februarie 2016, la primarie; functionarii prezenti se minunau de tezaur si povestea lui, au venit si cei de la Directia Judeteana de Cultura, si cei de la muzeu, si cei de la politie, cu tot cu criminalist. Dupa ce am facut predarea si am terminat cu toate actele, mergem toti la locul descoperirii, le aratam groapa, se fac poze, chestii, s-a dispus si delimitarea si paza locului pana la o cercetare arheologica mai amanuntita (dar nu cred sa fie altceva vechi acolo, Strikerul ar fi dibuit orice – oricum, tezaurele, in 99% din cazuri, au fost gasite departe de orice asezare, ascunse in locuri unde erau cel mai putin susceptibile de a fi gasite de altii).

Urmeaza sa mai mergem la DJC sa intocmim un proces verbal de aratare/predare a locului si la politie ca sa facem si procesul-verbal de cercetare la fata locului. Dar, desigur, aceste nu chiar simpatice frecusuri birocratice nu sunt de natura a umbri bucuria descoperirii. Sper sa primiti si sa traiti si voi o mica parte din bucuria noastra urmarind pozele pe care vi le punem la dispozitie cu cel mai mare drag! Scuzati ordinea ala-n-dala a pozelor, provin din 3 telefoane mobile :))”