În acești munți din România Decebal și-a ascuns comorile și i-a pus pe uriași să o păzească. Dacă o găsiți vă îmbogățiți !

(Last Updated On: November 11, 2017)

În timpuri vechi românii s-au numit daci. În timpuri și mai vechi dacii s-au numit pelasgi. De la ei ne-au rămas multe legende cu uriași. Pelasgii erau „împărțiți” în două: cei mulți, viitorii daci, și clasa conducătoare, viitori zei. Din clasa conducătoare făceau parte și uriașii.

O legendă spune că Decebal și-a ascuns comorile în munții Apuseni și i-a pus pe uriași să o păzească. Cum uriașii nu mai trăiau în vremea dacilor, ei fiind nimiciți când zeii locali în frunte cu Saturn au pierdut bătălia cu Zeus, cel mai probabil Decebal este un conducător pelasg din vremea zeilor. Lui i s-a dat numele de Dcebal ori pentru că numele i-a fost pierdut ori pentru a fi mai ușor identiifcat ca o personalitate puternică de cei care ascultau legenda.gfhghjkjkjkj

După cum se știe comoara dacilor a fost furată de romani. Dacă vreți să vă îmbogățiți poate mergeți să căutați comoara lui Decebal pelasgul din munții Apuseni 🙂

Legendele din jurul Munţilor Apuseni nu sunt puţine. Cea mai răspândită este cea a uriaşilor care şi-au dus veacul aici. Astfel, mitul spune că Decebal a fost de acord să-i lase pe uriaşi să trăiască în Apuseni, cu condiţia să-i păzeazcă toate comorile.

Dintr-o întâmplare nefericită au apărut dealurile din Ardeu. Bătrânii din zona satului hunedorean Ardeu spun că pe vremuri trăia o familie de uriaşi care a fost însărcinată de Decebal să păzească un plug de aur în mărime naturală, la care erau legaţi doi boi, tot din aur, şi tot din mărime naturală, piese la care căpetenia dacilor ţinea tare mult şi pe care le-a ascuns într-o peşteră, a cărei intrare a fost apoi zidită, scrie timetv.ro și preluat de Vocea Transilvaniei.

Aflând de comoara de sute de kilograme de aur, un grup de flăcăi ce doreau să devină bogaţi peste noapte s-au încumetat în munţi. Au luat cu ei săbii, coase, furci şi tarnacoape, plus trei căruţe trase de boi, ca sa aibă cu ce-şi căra înapoi prada. Peştera era păzită, cu rândul, de tatăl şi fiul cel mare din familia uriaşilor.

În ziua în care grupul de prădători a ajuns în apropierea peşterii, de pază era fiul cel mare al uriaşilor. Cu mâncare la el, părintii l-au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat însă să ia cu el şi cele trei pâini de care fratele său avea nevoie ca să se sature. Înfometat, flăcăul uriaş a plecat după mâncare. Prădătorii au ajuns la peşteră când era doar mezinul, care a fost ademenit să mănânce dintr-un bou otrăvit, astfel că la scurt timp a murit, iar prădătorii au intrat în peşteră. Imediat ce au intrat, tavanul peşterii s-a prăbuşit şi au murit cu toţii.

Când a ajuns la peşteră şi a văzut că băiatul i-a fost înghiţit de pământ, uriaşa a început să răscolească pământul, şi aşa ar fi apărut dealurile din Ardeu.